Articole publicate - Personale

Probabil o data in viata asta ati auzit acest citat : “Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!”. Cat am vrea sa para de neadevarat, pe atat de adevarat este! Ne-am obisnuit sa fim romani! Ne place sa criticam! Dar ne e greu sa luam initiativa! Eh, ce sa schimb eu? Sunt prea mic! Eh, daca...

-Fir-aţi amabilă, am luat de aici acum o juma' de ceas tri părechi de chiloţi la preţ de unu...
-De damă sau bărbăteşti?!
-De bărbaţi duamnă...
-Aşa şi?

Merg pe stradă. Alerg rușinat și sper să nu întâlnesc pe cineva în calea-mi dureros de lungă. În mâna dreaptă țin o bere iar în stânga o carte. Nu am citit-o, dar mă îndeamnă să alerg, să nu fiu descoperit, să nu-mi compromit imaginea socială invizibilă.

Copilăria mi-a fost marcată în timpul premergător şcolii de doi Mosi. Unul se numea Moş Gerilă, venea la cămin şi ne aducea întotdeauna cam aceleaşi daruri: o portocală fleşcăită care mirosea a medicamente, o banană crudă cu gust de şampon, 3 bomboane de ciocolată fără ciocolată şi câte un obiect căruia nu-i găseam nici un rost.

“Să oprească cineva curgerea vremii!”, am strigat prima oară mahmur în mijlocul cetății pline de oameni cu chipuri schimonosite. Toți râdeau de privirea-mi nesăbuit de tânără.

Ia de vinde toate bisericile la ovrei că ăstia cumpără orice şi împarte la săraci tot ce au furat popii de două mii de ani. Din ce rămâne după impozite să-mi ajungă şi mie cât să rădic o cămaruţă cu o masă, o sobă şi un pat.

Îți mai aduci aminte de pantofii albaștri cu toc? Decupați și cu o fundiță. Erau preferații mamei, cumpărați de bunica și tare își dorea să îi mai poată purta. Însă erau și preferații tăi...nu erau alți pantofi cărora să le faci tocurile să scâlțâie atât de tare, nici o altă pereche nu lăsa urmele atât de adânci în covor și nici decum nu te încântau unii negri sau albi, iar bejul era prea pal.

“Iartă-mă părinte că am păcătuit cu gândul, cu fapta, întru totul, în repetate și repetabile ori. Am încălcat voit pe rând poruncile: m-am dumnezeificat, m-am sculptat în cretă, te-am râs, am uitat ziua ta, mi-am blestemat strămoșii, am omorât, am întinat, am furat, am mințit și mi-am dorit...”

Nu mai bine, dați repede-repede o fugă în spatele blocului să dați viață unui om de zăpadă alături de vreun copil, poate doi de prin casă sau dacă nu-s disponibili, de pe la vecini.

Scurte și mitraliate.
Dure și corecte.
Sincere și exacte.
Așa mi-ar place să scriu și aici, pe blog.