amintiri

Acum mulți, mulți ani aveam o sanie. Cu care am bătut în lung și-n lat cartierul timp de câteva ierni bune. Pe vremea aia erau mai multe derdelușuri decât parcări și mai multe sănii decât mașini. Pe atunci cazemate de zăpadă erau motivele de mândrie nu telefoanele mobile și oamenii de zăpadă se erau la fel de naturali pe cât sunt acum bancomatele.

Bunica a avut familie mare, cu 3 frați și 4 surori, care mai de care mai ghiduș și mai vesel, așa cum le stă bine copiilor când sunt mulți și se îndeamnă unul pe altul. Cum n-au putut să stea potoliți, uite că au făcut giumbușlucuri pe care mi le-a povestit bunica râzând cu toată sinceritatea unei amintiri frumoase și pe care nu am cum să nu le împart cu voi.

Ei bine, eu spun ca sa iti faci poze cat de des poti cand faci ceva interesant, cand mai iesi cu prietenii, cand mergi la bowling/biliard/dart/piscine/stranduri/munte/excursii/squash etc etc. Cand te plictisesti, >>

Ehee..cine nu s-a jucat macar o data pe jocul Terminator 2, nu a avut copilarie! happy

Uneori îmi doresc să retrăiesc clipe ce-au fost şi-au făcut parte doar din copilărie. A mea copilărie. Mereu m-am raportat la mine, am ştiut cât e de bine să fiu eu şi nu mi-am dorit niciodată să fiu altul. Poate n-am avut multe, dar am avut mai mult decât mi-ar fi trebuit. Garantat. Poate au fost momente când am văzut ce aveau alţii şi poate, ca un copil ce eram, tânjeam după.. dar îmi trecea repede.